Pagina 7

Ilie Bolojan | Foto: presidency.ro | Imagine ușor adaptată cu neghiobie umană.

Pe 13. februarie Institutul Național de Statistică (INS) a anunțat că economia a intrat în recesiune tehnică. Practic, de când a preluat Ilie Bolojan guvernarea la mijlocul anului 2025, produsul intern brut (PIB) este în scădere. După cum scrie economistul Cristian Socol, minusul de aproape 2% din ultimul trimestru al anului nu indică tocmai o încetinire ușoară. Faptul că încă în aceeași zi cel puțin două bănci au înjumătățit prognoza de creștere pe anul 2026 arată că nu este chiar o evoluție așteptată. Totuși, șeful guvernului consideră că suntem pe calea cea bună.

Read more...

comerțeconomieconsum Imagine: pixabay.com

Consumul în România a început să scadă în august, iar Banca Mondială se adaugă instituțiilor care au revizuit în scădere estimările de creștere economică. Comisia UE devine protecționistă în privința oțelului, din cauza „supracapacităților” din alte țări (adică China), economistul Thomas Piketty propune conectarea taxelor vamale de ținte ecologice și sociale. Armistițiu în Gaza și exporturi de arme din România către Israel. SUA și Venezuela și politicieni care doresc să controleze utilizatorii internetului – câteva știri și recomandări din săptămâna aceasta.

Citește mai departe...

Recoltă de sparanghel | imagine: pixabay.com Recoltă de sparanghel | imagine: pixabay.com

Un reportaj recent realizat de emisiunea în limba maghiară a TVR amintește printre alte, că astăzi în Uniunea Europeană muncitorii sezonieri în agricultură pot fi lucrători esențiali în mai multe țări deodată: pentru Germania, unde recoltarea sparanghelului depinde de ei, și pentru România, unde familiile depind de salariile mai mari câștigate în vest. Totuși aceștia sunt arareori luați în serios, o excepție fiind un protest în Germania în contextul pandemiei (când practic se cerea de la muncitorilor esențiali să se expună unui risc de îmbolnăvire mai mare), care a ajuns în atenția miniștrilor de atunci ai muncii din cele două țări. Această cvasi-ignorare nu ține doar de clasa politică: după o perioadă relativ scurtă din pandemie, când părea să se producă o realizare pe scară mai largă a cât de esențial este efortul unor oameni angajați mai mult sau mai puțin formal în domenii prost plătite, dezbaterile despre muncă s-au redirecționat de exemplu mai mult spre posibila înlocuire a angajaților din birouri prin inteligență artificială sau alte automatizări (iar preocupările legate de sănătate și pandemie rar mai au legătură cu munca enormă depusă în acest domeniu). Să descoperi într-un interviu cu două muncitoare că pentru culegerea și curățarea unei tone de sparanghel este nevoie de lucrul manual al 23 de persoane pare puțin din alt film. S-ar putea imagina plecând de aici o deschidere a discuției despre cum poate fi ușurată munca fizică grea prin îmbunătățiri tehnologice, dar suntem departe de asta.

Citește mai departe...

Dacă dorești să acționezi ca mediator, este extrem de contraproductiv să vrei să prescrii orice rezultat.

Declarația de mai sus, făcută într-un interviu pentru Jacobin din februarie 2023, îi aparține lui Wolfgang Sporrer, un diplomat austriac decedat recent, implicat în procesul de la Minsk, care a lucrat printre altele pentru Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în Ucraina. Vorbea acolo despre șansele de dez-escaladare a conflictului între Ucraina și Rusia, ameliorarea situației umanitare și obținerea unui acord de pace prin mecanisme diplomatice. Dată fiind înfățișarea permanent caricaturală a diplomației în spațiul public – fie prin ideea (trumpistă) de a negocia un acord de pace cum negociezi vânzarea de proprietăți imobiliare, eventual cu alungarea unor chiriași care ocupă deja spațiul, fie prin varianta (UE/Biden) de a considera posibile negocieri ca un semn de slăbiciune și cam atât –, mi se pare că merită arătate și dezvoltate unele idei prezentate de Sporrer în acest interviu (și în alte intervenții); în special propunerea de a vedea negocierea și medierea ca proces în sine, de multe ori complicat, probabil încet și incert, nu ca prescrierea unor soluții.

pace Balcon în Italia cu steagul păcii și pisică | Imagine: Wikimedia Commons

Citește mai departe...

La sfârșitul anilor 1980, Edward S. Herman și Noam Chomsky descriau în cartea „Manufacturing Consent” în ce fel sistemul media american produce un discurs dominant fără să recurgă la cenzură sau la constrângeri clar vizibile. Ei arătau că, atunci când nu există dezacorduri între elite referitoare la politicile oficiale, faptele care tind să submineze direcția puterii pot fi găsite mai degrabă undeva pe paginile din spate ale ziarelor. Iar când apar dispute, chiar aprinse, între cei puternici, acestea se rezumă la judecăți tactice, și punctele de vedere care chestionează premisele fundamentale rămân mai degrabă excluse.

În linii mari consider că tot în acest mod poate fi înțeles cel mai bine ce se întâmplă în mass media și 35 de ani mai târziu. Pe de o parte, este clar că internetul ușurează crearea de întreprinderi media (mai) independente și de asemenea accesul la acestea. Însă în continuare materialele care chiar deranjează un consens al puterii rămân destul de puțin vizibile, „undeva pe paginile din spate ale internetului”. În același timp, promisiunea că „fiecare poate avea o voce” cu care a venit digitalizarea spațiului informațional este cel puțin viciată de faptul că acele voci sunt centralizate de către o mână de platforme, controlate de corporații care depășesc foarte mult mărimea și puterea economică a instituțiilor mass media mai vechi. Iar dacă cel mai bogat om din lume și președintele SUA își pot construi o imagine „anti-elitistă”, se observă că și afișarea unei presupuse critici de sistem, uneori prezentată ca „vocea poporului”, este de multe ori doar o strategie de comunicare. Una care nu doar că distorsionează sau falsifică faptele, dar nu oferă o voce sau chiar îi privează de aceasta pe cei lipsiți de putere și de strategie de comunicare.

Ce îmi propun să fac pe acest blog este să atrag atenția asupra unor materiale din „paginile din spate” ale netului peste care dau în activitatea de redactor de ziar sau prin consumul de media abundent, dacă nu chiar excesiv. Sunt Christian Binder, redactez de câțiva ani pagina de economie a cotidianului tipărit româno-german ADZ. Puteți urmări actualizări și via linktr.ee/binderch.